Brokerii și emitenții folosesc adesea ca si strategie de vânzare vizarea de investitori care dețin egali (“peers”) pentru investiții incrementale sau investitii noi într-un emitent. Această strategie se numește „peer targeting.” Deși poate părea intuitiv să vizați investitorii care probabil sunt familiarizați cu afacerile emitentului în virtutea faptului că dețin un peer, un studiu recent realizat de S&P dezvăluie că majoritatea investițiilor nu sunt legate de investiții sau dezinvestiții în colegii (peers) unui emitent, dar mai degrabă influențați de datele fundamentale ale companiei, de ex. reflectând creșterea, profitabilitatea, evaluarea și riscul acțiunilor.
Am explorat dacă peer targeting este cea mai bună abordare și ce strategii alternative pot folosi brokerii și emitenții pentru a-și extinde piața potențială. Iată cheia:
- Dintre emitenții incluși în studiu, numărul median al partenerilor (peers) deținut de cei mai mari deținători ai emitenților a fost zero.
- Pentru emitentul obișnuit, 73% din acțiunile în circulație erau deținute de investitori care nu dețineau un peer.
- Dintre minoritatea de portofolii care dețineau parteneri (peers), investiția în grupul de egali (peers) a fost mai mică de 2% pentru majoritatea (57%) dintre acestea.
- În nici unul din cazuri, studiul nu a observat ca un investitor să vândă un peer în aceeași perioadă în care investitorul a achiziționat emitentul.
- Strategiile alternative de marketing ar îmbunătăți probabil eficiența.
Nivelul de detineri in egali (peers) de către eșantionul de acționari ai unui emitent sugerează că detinerea de egali nu poate explica majoritatea deciziilor investitorilor. În timp ce targetarea de egali poate părea intuitive – de ce să nu oferi Coca Cola unui deținător de Pepsi? – este probabil ca brokerii și emitenții să își extindă piața potențială prin folosirea unor strategii fundamentale alternative de direcționare.
Direcționarea fundamentală reprezintă o abordare alternativă pentru înțelegerea deciziilor investitorilor. Această abordare se străduiește să identifice preferințele unui manager de portofoliu pentru diferite niveluri de creștere, profitabilitate, evaluare, venit, toleranță la risc și alți factori fundamentali. Managerii selectează în mod constant acțiuni ale căror atribute fundamentale sunt aliniate cu astfel de preferințe. În timp ce ipoteza conform căreia portofoliile adună investiții în grupuri de egali este contrară principiului diversificării, ipoteza că managerii selectează acțiuni cu atribute fundamentale favorabile – independent de industrie – permite un grad ridicat de diversificare.
Studiul S&P indică faptul că emitenții care nu fac parte din industrii precum bancar, REIT și resurse naturale sunt susceptibile de a avea mai puțin succes în direcționarea de la egal la egal decât sugerează datele prezentate.
Brokerajele, care tind să fie organizate pe linii industriale, pot fi bine deservite prin depășirea oricărei părtiniri instituționale de a limita eforturile de marketing la o singura linie de industrie. De asemenea, este probabil ca emitenții să aibă întâlniri mai productive cu ne-deținătorii dacă își suprimă temporar instinctul natural de a concura cu egalii, în acest caz, pentru investitorii lor.
Este important de reținut că studiul nu sugerează că egalii unui emitent nu au nicio relevanță pentru administratorii de portofoliu. Cu siguranță, managerii de portofoliu iau în considerare perspectivele industriei și evaluarea și performanța unui emitent în raport cu concurenții. Cu toate acestea, studiul dezvăluie că detinerea de egali (peers) nu este un factor determinant în deciziile de investiții chiar și atunci când există un anumit nivel (modest) de detineri de egali (peers), concomitent cu detinerile in actiunile emitentului.
În concluzie, în timp ce peer targeting pare o metoda intuitiva, este posibil ca brokerii și emitenții să-și extindă piața potențială prin folosirea unor strategii fundamentale alternative de targetare. Detinerea de egali (peers) nu este un factor determinant în deciziile de investiții, chiar și atunci când există un anumit nivel de detineri de egali (peers), concomitent cu detinerile in actiunile emitentului. Prin urmare, emitenții care nu fac parte din anumite industrii sunt probabil să aibă mai puțin succes utilizând peer targeting. Targetarea fundamentală reprezintă o abordare alternativă pentru înțelegerea deciziilor investitorilor și permite un grad ridicat de diversificare. Brokerii și emitenții pot îmbunătăți eficiența adoptând strategii alternative de marketing care se aliniază cu preferințele managerului de portofoliu pentru diferite niveluri de creștere, profitabilitate, evaluare, venit, toleranță la risc și alți factori fundamentali ai actiunii.
Pentru a vizualiza infograficul studiului, faceți click pe butonul „Acces la cercetare”.